Marius Vetrici

Motto:
„If we are together nothing is impossible. If we are divided all will fail.”
(Winston Churchill)

Trebuie să ştii al naibii de bine de ce vrei sa te asociezi şi cu cine vrei să te asociezi. Nu zic că e un lucru rău, dar ai nevoie de nişte motive foarte-foarte solide şi bine argumentate ca să ştii clar de ce şi pentru ce o faci.

Ca să afli de ce, trebuie să ştii cine eşti tu. Ca să afli pentru ce, trebuie să vezi ce calităţi vrei să aibă viitorul asociat, aşa încât să vă completaţi cât mai bine. Ideal ar fi să fiţi ca pâinea şi untul. (mai mult…)

Marius Vetrici

Hewlett Packard, Marks & Spencer, Procter & Gamble.

Companii de care poate nu am fi auzit niciodată dacă nu ar fi fost rezultatul unor asocieri reuşite. Se pare că fiecare din aceştia a pornit cu dreptul:

a) William Hewlett a fost un inginer foarte creativ, care a produs o mulţime de inovaţii tehnologice pentru compania sa. David Packard în schimb s-a dovedit a fi un foarte iscusit administrator al afacerii, care a ştiut să „vândă” inovaţiile asociatului său.

b) Michael Marks era deja de zece în business când a decis că pentru a putea extinde afacerea sa va avea nevoie de un partener. Thomas Spencer a fost noul asociat, cel care a preluat gestiunea depozitului, administrând cu succes aprovizionarea şi relaţia cu furnizorii. În acelaşi timp, Marks a continuat să se ocupe cu dezvoltarea reţelei de magazine.

c) William Procter era un fabricant de lumânări, iar James Gamble de săpun. Cei doi nu s-ar fi întâlnit poate niciodată, dacă nu se căsătoreau cu surorile Olivia şi Elizabeth Norris. Tatăl celor două fete a fost vizionarul care i-a convins pe noii săi gineri să devină parteneri de afaceri şi să dezvolte cele două business-uri ca pe unul singur.

Citind cele trei istorioare şi pornind de la experienţa mea de asociat în Soft Mentor mi-a devenit clar că o asociere reuşită nu vine de la sine, în mod natural.

Dar ce înseamnă asociat în firmă?
(mai mult…)

Dorin Boerescu

Parintii nostri n-au fost nici antreprenori si nici angajati in multinationale.

Ei au lucrat la stat, in acelasi loc pentru 35 de ani, au luat credite de la CAR si au primit locuinte tot de la stat.

Nu doar parintii ne sunt inutili din punctul asta de vedere, din pacate – nicaieri in copilaria noastra nu am avut modele reproductibile cu succes astazi. Nimic din ce am vazut atunci nu mai e valabil acum. Nici o mentalitate, nici un plan de cariera, nimic. Trebuie sa inventam totul. (mai mult…)